Clientul : 30 ani – absolvent studii superioare, 6 ani vechime în muncă, salariu net 2500 lei/lună.

Agentul : studii superioare-necunoscut, experiență – necunoscut.

Serviciu oferit : intermediere/consiliere la cumpărare unei locuințe (apartament în valoare de 40.000 euro cumpărat cu credit imobiliar).

Cost serviciu oferit- comision de intermediere perceput de agentul imobiliar ( 600 euro sau 1,5 % din valoarea tranzacției .

Feedback client : Nu mă simt confortabil să plătesc întregul meu venit lunar (echivalentul a 160 ore de muncă) unei persoane cu (probabil) 12 clase, necalificată, care nu m-a ajutat cu mai nimic și nu a făcut mai nimic . Am fost împreună cu mașina la vizionarea unor apartamente și în final am ales să cumpăr unul din ele (și-a petrecut maxim 8 ore cu mine). Nu m-a sfătuit cu nimic (nici nu aveam nevoie) și nu a negociat nimic cu vânzătorul (nu a obținut vreo reducere de preț).
Am apelat la *serviciile* lui deoarece majoritatea ofertelor de vânzare sunt listate prin agenții imobiliare și am dorit să văd cât mai multe locuințe din care să pot alege pe cea potrivită.
Apartamentul listat de el mi-a plăcut cel mai mult.

Răspuns agent:
1. Comisionul a fost stabilit și comunicat înainte de intermediere și acceptat de client.
2. Dacă nu se apela la serviciile de intermediere nu s-ar fi găsit oferta de vânzare
3. Ești liber să alegi un agent profesionist experimentat sau unul mai puțin pregătit
4. Comisionul la o tranzacție include costurile operaționale ale afacerii și mai ales “țepele” luate de la alți clienți care nu plătesc comisionul deși merg la vizionări.


Nota editor:
Nu discutăm cazuri extreme/anormale în care agentul a procedat incorect (programări neonorate, înșelăciune, omisiune, anunțuri inactive/false etc, informații false, reprezentare dublă ascunsă, evaziune fiscală). Vorbim de o intermediere în standardul mediu de calitate de pe piața de intermediere imobiliară actuală.
Considerăm că în momentul de față costul serviciului de intermediere imobiliară este total nejustificat în raport cu calitatea serviciului oferit și acest lucru este valabil pentru majoritatea ranzacțiilor desfășurate, cu extrem de puține excepții.
Argumentele agenților imobiliari cu privire la costurile operaționale și pierderile datorate țepelor clienților nu sunt justificate, cel puțin din perspectiva clientului beneficiar al serviciului de
intermediere.
– Problemele de organizare a activității sunt probleme interne ale prestatorului serviciului nu ale clientului. Este ca și cum un producător de mașini justifică creșterea prețului automobilului cu probleme disciplinare ale angajaților sau pe linia de producție.
– Țepele clienților care nu doresc să plătească comisionul sunt un simptom al problemei nu o cauză a ei . Cu alte cuvinte – se ia teapă de la client pentru că serviciul e nejustificat de scump și pentru ca exista lipsuri în organizarea internă a agentului(nu se fac fișe/contracte de vizionare, etc). Un client de bună credință nu trebuie să acopere costul (pierderea) generat de un client de rea credință (nu e corect).

Aspectele legate de piața liberă și libera opțiune (alegi ce agent vrei, știai cât e comisionul și ai acceptat) nu constituie un răspuns la problema semnalată. Clientul alege agentul imobiliar și acceptă comisionul comunicat dar asta nu înseamnă ca și comisionul este justificat/corect.

Cât ar fi un comision corect/justificat la o consiliere imobiliară și care ar fi standardul minim al serviciului de consiliere oferit rămâne de stabilit. Răspunsul la acestă întrebare ar trebui să fie dat de piața liberă, adică de noi – clienții.